matcă
[Sinonime]
MÁTCĂ, mătci, s.f. I. 1. Albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat2, făgaş, vad, albie. ♢ Expr. A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obişnuită a lucrurilor, a-şi relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matcă = a readuce (pe cineva) la calea cea bună. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgătoare. 2. Fig. Origine, obârşie, început, izvor; spec. loc de naştere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a năvodului în care se strâng peştii când năvodul este tras din apă; matiţă. II. 1. Albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă; regină, mamă. ♢ Expr. Ca un roi fără matcă = dezorientat, zăpăcit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel puţin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi2. III. Parte din foile unui chitanţier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părţile (sau foile) detaşabile; cotor. – Din bg., scr. matka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MÁTCĂ mătci f. 1) Făgaş al unei ape curgătoare; albie. 2) Izvor al unei ape curgătoare. 3) Apartenenţă socială sau etnică; obârşie; origine; ascendenţă; provenienţă. 4) Albină femelă care depune ouă; regină. [G.-D. mătcii] /<bulg., sb. matka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mátcă (mắtci), s.f. – 1. Matrice, uter. – 2. Albia unui rîu. – 3. Regina albinelor. – 4. Stupul-mamă. – 5. Cotorul, partea care se păstrează la un chitanţier. – 6. Năvod, fundul plasei de pescuit. – Megl. matcă „regina albinelor”. Sl. (bg., ceh., rus.) matka, din sl. mati „mamă” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Berneker, II, 26; Conev 40). Cf. matiţă. – Der. mătcuţă, s.f. (Banat, prietenă intimă, soră spirituală), din slov. matka, prin intemediul mag. matka „iubită”; mătcălău, s.n. (Banat, sărbătoare folclorică în marţea de după Paşti), din mag. mátkáló „căsătorie” (Drăganu, RF, II, 75); mătcuţa, vb. refl. (Banat, a se înfrăţi).
(Dicţionarul etimologic român)
cuvânt-mátcă s. n., pl. cuvínte-mátcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mátcă s. f., g.-d. art. mătcii; pl. mătci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lăptişór de mátcă s. n. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MATCA FÓCULUI s. v. iad, infern.
(Dicţionar de sinonime)
MÁTCĂ s. 1. albie. 2. v. matiţă. 3. (ENTOM.) împărăteasă, mamă, regină, (reg.) crăiasă, crăiţă, muscă-mare. (~ albinelor.) *4. (reg.) pârvac, roi. (Stupul vechi se numeşte ~.) 5. v. cotor. 6. v. talon. 7. v. cleşte. 8. (TEHN.) toc. (~ de la colţarul dulgherului.)
(Dicţionar de sinonime)
MÁTCĂ s. v. cuib, maia, mitră, obârşie, original, origine, placentă, stup, uter.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MÁTCĂ mătci f. 1) Făgaş al unei ape curgătoare; albie. 2) Izvor al unei ape curgătoare. 3) Apartenenţă socială sau etnică; obârşie; origine; ascendenţă; provenienţă. 4) Albină femelă care depune ouă; regină. [G.-D. mătcii] /<bulg., sb. matka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
cuvânt-mátcă s. n., pl. cuvínte-mátcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mátcă s. f., g.-d. art. mătcii; pl. mătci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lăptişór de mátcă s. n. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MATCA FÓCULUI s. v. iad, infern.
(Dicţionar de sinonime)
MÁTCĂ s. 1. albie. 2. v. matiţă. 3. (ENTOM.) împărăteasă, mamă, regină, (reg.) crăiasă, crăiţă, muscă-mare. (~ albinelor.) *4. (reg.) pârvac, roi. (Stupul vechi se numeşte ~.) 5. v. cotor. 6. v. talon. 7. v. cleşte. 8. (TEHN.) toc. (~ de la colţarul dulgherului.)
(Dicţionar de sinonime)
MÁTCĂ s. v. cuib, maia, mitră, obârşie, original, origine, placentă, stup, uter.
(Dicţionar de sinonime)