GĂSÍ, găsesc, vb. IV. 1. Tranz. A da de (sau peste) ceva sau cineva (din întâmplare sau căutând anume); a descoperi, a afla. ♢ Expr. (Fam.) A-şi găsi beleaua = a se afla într-o situaţie neplăcută, a avea necazuri. (Intranz.) Ţi-ai găsit! = aş! de unde! nici gând! A-şi găsi (sau, refl., a se găsi) să... = a-i veni (pe neaşteptate şi într-un moment nepotrivit) să..., a se apuca să... (Reg.) A (-i) găsi (cuiva) dreptate = a (-i) face (cuiva) dreptate. ♢ (Loc. vb.) A-şi găsi mormântul (sau moartea) = a muri. ♦ Tranz. şi refl. A întâlni pe cineva sau a se întâlni cu cineva. ♢ Expr. (Tranz.) A-şi găsi omul (sau naşul, popa) = a da de cineva pe care nu-l poţi înşela sau birui, care te obligă să te comporţi cum se cuvine. Să te găsesc sănătos! formulă de salut la despărţire. ♦ A descoperi o nouă metodă, un nou preparat, un nou aparat etc. (în urma unor cercetări şi studii prealabile). 2. Tranz. (Despre suferinţe fizice sau despre moarte) A cuprinde, a surprinde (pe neaşteptate) pe cineva. ♢ Expr. Ce te-a găsit (de...)? = (exprimă reproşul) ce ai? ce ţi s-a întâmplat (de...)? ce te-a apucat? 3. Refl. A se afla undeva, a fi; a se afla într-o anumită situaţie, împrejurare etc.; a se prezenta într-un anumit fel. 4. Tranz. A fi de părere că...; a socoti, a crede că... – Cf. sl. g a s i t i „a stinge”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GĂSÍRE s.f. Acţiunea de a (se) găsi şi rezultatul ei. – V. găsi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GĂS//Í ~ésc tranz. 1) (fiinţe, lucruri etc.) A scoate la iveală căutând sau din întâmplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasă. ♢ A-şi ~ naşul (sau popa) a da peste omul care poate să-l pună la punct. A nu-şi ~ locul a fi foarte îngrijorat. A-şi ~ să... a-i veni pe neaşteptate să...; a-l apuca să... 2) A obţine în urma unui efort; a dobândi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinţe fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neaşteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinţă; a crede. El ~eşte că lucrarea poate fi publicată. 5) A descoperi prin muncă creatoare; a inventa; a născoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea să aibă la dispoziţie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinţe, obiecte) A vedea într-o anumită stare sau situaţie. Am găsit uşa încuiată. L-am găsit dormind. /<sl. gasiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE GĂS//Í mă ~ésc intranz. 1) fam. (despre persoane) A trece prin acelaşi loc, venind în întâmpinare şi continuându-şi drumul în direcţii opuse; a se încrucişa; a se întâlni. 2) A se afla în realitate; a exista; a fi. ~ la serviciu. /<sl. gasiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
găsí (găsésc, găsít), vb. – 1. A afla, a întîlni. 2. A afla, a descoperi. – 3. A afla, a observa, a constata. – 4. A considera, a crede, a socoti. – 5. (Refl.) A se afla, a fi prezent. – 6. (Impers.) A avea o idee. Sl. gasiti „a stinge” (DAR; Puşcariu, Lr., 282). Semantismul deosebit de ciudat, s-ar putea explica printr-un sens primitiv „a stinge suflînd” sau „a sufla”, care ajunge astfel să coincidă cu afflare › afla. Este de asemenea posibilă o confuzie, din partea subiectului rom., între sl. gasiti „a stinge” şi sl. desiti, dositi „a afla”. Evoluţia semantică „a stinge” › „a potoli setea” › „a afla” (Skok, Dacor., IX, 217), nu pare probabilă. Nici der. din alb. gjëig „aflu” (Cihac, II, 717), din sb. gaziti „a trece prin vad” (Weigand, BA, III, 107) sau din gepidicul gasihts „acţiunea de a zări” (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 252) nu par probabile. Der. găsitură, s.f. (descoperire); găselniţă, s.f. (invenţie, născocire stilistică), formaţie artificială modernă.
(Dicţionarul etimologic român)
găsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găsésc, imperf. 3 sg. găseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. găseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
găsíre s. f., g.-d. art. găsírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GĂSÍ vb. 1. a afla, a descoperi, (livr.) a depista, (astăzi rar) a pricepe, (înv. şi pop.) a oblici, (pop. şi fam.) a dibăci, a dibui, (înv.) a ispiti, a izvodi. (A ~ infractorul.) 2. a surprinde. (Moartea l-a ~ în somn.) 3. v. prinde. 4. v. afla. 5. a se afla, a exista, a fi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo mărfuri în mare cantitate.) 6. a se afla, a fi, a sta. (Plicul se ~ pe masă nedesfăcut) 7. a se afla, a fi, a figura, a se număra. (Se ~ printre invitaţi.) 8. v. pomeni. 9. v. situa. 10. v. şti. 11. v. avea. 12. v. considera. 13. v. surprinde.
(Dicţionar de sinonime)
GĂSÍ vb. v. întâlni, vedea.
(Dicţionar de sinonime)
GĂSÍRE s. aflare, descoperire, (livr.) depistare. (~ unui lucru ascuns.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A găsi ≠ a pierde
(Dicţionar de antonime)
A se găsi ≠ a lipsi
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GĂSÍRE s.f. Acţiunea de a (se) găsi şi rezultatul ei. – V. găsi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE GĂS//Í mă ~ésc intranz. 1) fam. (despre persoane) A trece prin acelaşi loc, venind în întâmpinare şi continuându-şi drumul în direcţii opuse; a se încrucişa; a se întâlni. 2) A se afla în realitate; a exista; a fi. ~ la serviciu. /<sl. gasiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
găsí (găsésc, găsít), vb. – 1. A afla, a întîlni. 2. A afla, a descoperi. – 3. A afla, a observa, a constata. – 4. A considera, a crede, a socoti. – 5. (Refl.) A se afla, a fi prezent. – 6. (Impers.) A avea o idee. Sl. gasiti „a stinge” (DAR; Puşcariu, Lr., 282). Semantismul deosebit de ciudat, s-ar putea explica printr-un sens primitiv „a stinge suflînd” sau „a sufla”, care ajunge astfel să coincidă cu afflare › afla. Este de asemenea posibilă o confuzie, din partea subiectului rom., între sl. gasiti „a stinge” şi sl. desiti, dositi „a afla”. Evoluţia semantică „a stinge” › „a potoli setea” › „a afla” (Skok, Dacor., IX, 217), nu pare probabilă. Nici der. din alb. gjëig „aflu” (Cihac, II, 717), din sb. gaziti „a trece prin vad” (Weigand, BA, III, 107) sau din gepidicul gasihts „acţiunea de a zări” (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 252) nu par probabile. Der. găsitură, s.f. (descoperire); găselniţă, s.f. (invenţie, născocire stilistică), formaţie artificială modernă.
(Dicţionarul etimologic român)
găsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găsésc, imperf. 3 sg. găseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. găseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
găsíre s. f., g.-d. art. găsírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GĂSÍ vb. 1. a afla, a descoperi, (livr.) a depista, (astăzi rar) a pricepe, (înv. şi pop.) a oblici, (pop. şi fam.) a dibăci, a dibui, (înv.) a ispiti, a izvodi. (A ~ infractorul.) 2. a surprinde. (Moartea l-a ~ în somn.) 3. v. prinde. 4. v. afla. 5. a se afla, a exista, a fi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo mărfuri în mare cantitate.) 6. a se afla, a fi, a sta. (Plicul se ~ pe masă nedesfăcut) 7. a se afla, a fi, a figura, a se număra. (Se ~ printre invitaţi.) 8. v. pomeni. 9. v. situa. 10. v. şti. 11. v. avea. 12. v. considera. 13. v. surprinde.
(Dicţionar de sinonime)
GĂSÍ vb. v. întâlni, vedea.
(Dicţionar de sinonime)
GĂSÍRE s. aflare, descoperire, (livr.) depistare. (~ unui lucru ascuns.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A găsi ≠ a pierde
(Dicţionar de antonime)
A se găsi ≠ a lipsi
(Dicţionar de antonime)