vederii
[Sinonime]
VEDÉRE, vederi, s.f. I. 1. Faptul de a (se) vedea; percepere a imaginilor cu ajutorul văzului; vedenie. ♢ Loc. adv. La vedere = în văzul tuturor, în public, deschis. Din vedere = a) (numai) privind; (numai) după înfăţişare, fără a-l fi cunoscut personal; b) la repezeală. ♢ Loc. prep. În vederea... = în scopul..., pentru... ♢ Expr. A avea pe cineva în vedere = a se interesa de aproape de cineva, a avea grijă (de cineva), a ţine în evidenţă pentru un anumit scop. A avea ceva în vedere = a avea o intenţie, a-şi face un plan, a urmări realizarea unui scop. A pune (cuiva ceva) în vedere = a face cunoscut, a comunica cuiva o hotărâre; a avertiza. A trece cu vederea = a nu ţine seamă, a nu lua în seamă; a scuza cuiva o greşeală; a omite. (Reg.) La bună vedere! formulă de salut la despărţire. ♦ (Pop.) Întâlnire (pusă la cale de părinţi sau de peţitori) între două persoane de sex opus, pentru mijlocirea unei căsătorii. 2. Simţul văzului; ochii. ♢ Expr. A avea vederea scurtă sau a fi scurt de vedere = a fi miop. 3. Înfăţişare, chip, aspect. 4. Privelişte, peisaj. ♦ Fotografie înfăţişînd un peisaj; carte poştală ilustrată. II. (Mai ales la pl.) Părere, idee, concepţie, convingere. – V. vedea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VEDÉR//E ~i f. 1) Însuşire a organismului viu de a vedea; văz. ♢ Din ~ a) numai din văzute; superficial; b) în fugă; în grabă; în treacăt. La ~ a) în văzul lumii; deschis; b) la exterior; la înfăţişare. De la prima ~ de la început; de la prima cunoştinţă. În ~ea în scopul. A-şi pierde ~ea (sau ~ile) a înceta să mai vadă. A avea ~ea scurtă a fi miop. A scoate la ~ a scoate să fie văzut; a expune. A cunoaşte (sau a şti) pe cineva numai din ~ a cunoaşte (a şti) doar la înfăţişare. A avea pe cineva (sau ceva) în ~ a) a se referi la cineva sau la ceva; b) a ţine cont de cineva sau ceva; c) a avea grijă de cineva sau ceva. A scăpa din ~ a uita neintenţionat. A pune cuiva în ~ a avertiza pe cineva. A trece cu ~ea a nu băga de seamă; a nu lua în consideraţie. 2) Organ-pereche al văzului situat pe partea din faţă a capului; ochi. ♢ A-i lua (sau fura) cuiva ~ile (sau ochii) a orbi pe cineva; a face să nu mai vadă. A pierde pe cineva (sau ceva) din ~ (sau din ochi) a) a înceta de a mai vedea pe cineva sau ceva din cauza îndepărtării; b) a nu mai şti de existenţa cuiva sau a ceva. 3) Aspect sub care se înfăţişează cineva; înfăţişare. 4) Aspect al unui colţ din natură, privit dintr-un anumit punct de vedere; privelişte. 5) Carte poştală care reprezintă un astfel de loc. 6) mai ales la pl. Ansamblu de idei ce stau la baza interpretării generale a unui obiect sau fenomen; concepţie. [G.-D. vederii] /v. a vedea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
vedére s. f., g.-d. art. vedérii; (ilustrate, păreri) pl. vedéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VEDERE SCÚRTĂ s. v. miopie, miopism.
(Dicţionar de sinonime)
VEDÉRE s. 1. v. vizibilitate. 2. ochi, văz, (înv. şi reg.) văzut, (înv.) vază, vedeală, vedenie. (Are o ~ ageră.) 3. aspect, chip, făptură, înfăţişare. (Frumos la ~.) 4. v. perspectivă. 5. cadru, peisaj, v. privelişte. 6. ilustrată. (I-a trimis o ~ de la mare.) 7. v. concepţie. 8. intenţie, proiect. (Ce ai în ~?)
(Dicţionar de sinonime)
VEDÉRE s. v. aer, apariţie, arătare, aspect, chip, duh, expresie, fantasmă, fantomă, faţă, figură, fizionomie, halucinaţie, înfăţişare, întâlnire, întrevedere, înţelegere, lumină, lumânare, mină, nălucă, nălucire, năzăreală, năzărire, obraz, pătrundere, pricepere, privire, pupilă, spectru, spirit, stafie, strălucire, strigoi, umbră, vedenie, vizită, viziune.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Vedere ≠ nevedere
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VEDÉR//E ~i f. 1) Însuşire a organismului viu de a vedea; văz. ♢ Din ~ a) numai din văzute; superficial; b) în fugă; în grabă; în treacăt. La ~ a) în văzul lumii; deschis; b) la exterior; la înfăţişare. De la prima ~ de la început; de la prima cunoştinţă. În ~ea în scopul. A-şi pierde ~ea (sau ~ile) a înceta să mai vadă. A avea ~ea scurtă a fi miop. A scoate la ~ a scoate să fie văzut; a expune. A cunoaşte (sau a şti) pe cineva numai din ~ a cunoaşte (a şti) doar la înfăţişare. A avea pe cineva (sau ceva) în ~ a) a se referi la cineva sau la ceva; b) a ţine cont de cineva sau ceva; c) a avea grijă de cineva sau ceva. A scăpa din ~ a uita neintenţionat. A pune cuiva în ~ a avertiza pe cineva. A trece cu ~ea a nu băga de seamă; a nu lua în consideraţie. 2) Organ-pereche al văzului situat pe partea din faţă a capului; ochi. ♢ A-i lua (sau fura) cuiva ~ile (sau ochii) a orbi pe cineva; a face să nu mai vadă. A pierde pe cineva (sau ceva) din ~ (sau din ochi) a) a înceta de a mai vedea pe cineva sau ceva din cauza îndepărtării; b) a nu mai şti de existenţa cuiva sau a ceva. 3) Aspect sub care se înfăţişează cineva; înfăţişare. 4) Aspect al unui colţ din natură, privit dintr-un anumit punct de vedere; privelişte. 5) Carte poştală care reprezintă un astfel de loc. 6) mai ales la pl. Ansamblu de idei ce stau la baza interpretării generale a unui obiect sau fenomen; concepţie. [G.-D. vederii] /v. a vedea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VEDERE SCÚRTĂ s. v. miopie, miopism.
(Dicţionar de sinonime)
VEDÉRE s. 1. v. vizibilitate. 2. ochi, văz, (înv. şi reg.) văzut, (înv.) vază, vedeală, vedenie. (Are o ~ ageră.) 3. aspect, chip, făptură, înfăţişare. (Frumos la ~.) 4. v. perspectivă. 5. cadru, peisaj, v. privelişte. 6. ilustrată. (I-a trimis o ~ de la mare.) 7. v. concepţie. 8. intenţie, proiect. (Ce ai în ~?)
(Dicţionar de sinonime)
VEDÉRE s. v. aer, apariţie, arătare, aspect, chip, duh, expresie, fantasmă, fantomă, faţă, figură, fizionomie, halucinaţie, înfăţişare, întâlnire, întrevedere, înţelegere, lumină, lumânare, mină, nălucă, nălucire, năzăreală, năzărire, obraz, pătrundere, pricepere, privire, pupilă, spectru, spirit, stafie, strălucire, strigoi, umbră, vedenie, vizită, viziune.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Vedere ≠ nevedere
(Dicţionar de antonime)