situatie
[Sinonime]
SITUÁŢIE, situaţii, s.f. 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condiţiile existenţei unei fiinţe, a unei colectivităţi, a unei activităţi; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva. Expr. A fi la înălţimea situaţiei = a corespunde pe deplin unei misiuni încredinţate. A te pune în situaţia cuiva = a încerca să înţelegi împrejurările în care se află altul, pentru a-ţi da seama de modul lui de a gândi sau de a reacţiona. A fi stăpân (sau călare) pe situaţie = a domina o situaţie în împrejurări critice, a fi sigur de ceva, a şti să se descurce (într-o situaţie dificilă). ♦ (În sintagma) Situaţie limită = situaţie excepţională, la extremă, aparent fără ieşire, care impune luarea fără întârziere a unei hotărâri radicale. ♦ Poziţie socială, materială sau morală în care se află cineva. ♢ Expr. A-i face cuiva o situaţie = a ajuta pe cineva să ajungă la o poziţie socială, materială şi morală bună. ♦ (Concr.) Avere. ♦ Fig. Dispoziţie, stare sufletească. 2. Prezentare detaliată a unor date privind rezultatele unei activităţi economice sau financiare dintr-un domeniu (comparativ cu sarcinile planificate); raport; inventar. ♦ Document în care se prezintă o stare de lucruri, mersul unor lucrări etc. 3. (Rar) Aşezare, poziţie a unui teren, a unei localităţi etc. [Pr.: -tu-a-. – Var.: (înv.) situaţiúne s.f.] – Din fr. situation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SITUÁŢI//E ~i f. 1) Ansamblu de împrejurări în care se află o persoană, o colectivitate, un popor sau o ţară la un moment dat; stare de fapt. ~ economică. ~ familială. ♢ A te pune în ~a cuiva a căuta să înţelegi comportarea cuiva, închipuindu-te în locul lui. A fi la înălţimea ~ei a corespunde pe deplin unei sarcini încredinţate; a fi la nivel. Ieşire din ~ modalitate de a ieşi dintr-o încurcătură; soluţie. ~a obligă poziţia ocupată implică responsabilitate. 2) Poziţie socială sau materială. ♢ Om cu ~ om aranjat. A-i face cuiva o ~ a ajuta pe cineva să avanseze. 3) Totalitate de bunuri materiale pe care le posedă o persoană sau o colectivitate; avere. 4) Dispoziţie spirituală; stare sufletească. 5) Document prin care se prezintă o stare de lucruri; scurtă dare de seamă. [G.-D. situaţiei; Sil. -tu-a-ţi-e] /<lat. situato, ~onis, fr. situation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SITUÁŢIE, situaţii, s.f. 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condiţiile de existenţă şi de dezvoltare ale unei persoane, ale unei colectivitaţi, ale unei activitaţi; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva. ♢ Expr. A fi la înălţimea situaţiei = a corespunde pe deplin unei misiuni încredinţate. A te pune în situaţia cuiva = a încerca să înţelegi împrejurările în care se află altul, pentru a-ţi da seama de modul lui de a gândi sau de a acţiona. A fi călare (sau stăpân) pe situaţie = a fi stăpân pe împrejurări în momente grele, critice. ♦ Poziţie socială, materială sau morală în care se află cineva. ♢ Expr. A-i face cuiva o situaţie = a ajuta pe cineva să ajungă la o poziţie socială, materială si morală bună. ♦ (Concr.) Avere. ♦ Fig. Dispoziţie, stare sufletească. 2. Dare de seamă, raport, inventar. ♢ Situaţia casei = stare de fapt, constatată zilnic sau ocazional, a numerarului şi a gestiunii băneşti a unei întreprinderi; raport2 asupra rezultatului constatărilor făcute cu acest prilej. 3. (Rar) Aşezare, poziţie a unui teren, a unei localităţi. [Var.: (înv.) situaţiune s.f.] – Fr. situation.
(Dicţionarul limbii române moderne)
SITUÁŢIE s.f. 1. Stare, poziţie, aşezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o ţară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic şi social. ♦ A fi la înălţimea situaţiei = a corespunde pe deplin unei sarcini încredinţate. ♦ Loc, stare pe care o are cineva în viaţa socială. ♦ Stare a unei persoane în raport cu condiţia sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale. 2 Dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.). 3. Aşezare, poziţie a unei localităţi, a unui teren etc.; situare. [Gen. -iei, var. situaţiune s.f. / cf. fr. situation, it. situazione].
(Dicţionar de neologisme)
SITUÁŢIE s. f. 1. stare, poziţie, aşezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o persoană, o localitate, o ţară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic şi social. o a fi la înălţimea ĩ = a corespunde pe deplin unei sarcini încredinţate. ♢ loc, stare pe care o are cineva în viaţa socială. ♢ stare a unei persoane în raport cu condiţia sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale: avere. o ~ limită = situaţie excepţională, extremă, care impune hotărâri radicale. 2. dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.). (< fr. situation, lat. situatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
călare pe situaţie expr. sigur pe sine. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
situáţie-límită s. f. (sil. -tu-a-ţi-e), art. situáţia-límită (sil. -ţi-a)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
situáţie s. f. (sil. -tu-a-ţi-e), art. situáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. situáţiei; pl. situáţii, art. situáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SITUÁŢIE s. 1. caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, stare, (înv.) încunjurare, peristas, prilejire, stat, împrejurstare, (fig.) context. (În această ~ nu poate acţiona.) 2. v. împrejurare. 3. v. dispoziţie. 4. stare, (înv.) stepenă. (~ înfloritoare.) 5. soartă, stare. (Nu ştie nimic de ~ lor.) 6. etapă, fază, punct, stadiu. (În ce ~ se află lucrările începute?) 7. (concr.) raport, referat, dare de seamă, (prin Transilv.) sămădaş, (înv.) doclad, otnoşenie, tacrir, (rusism înv.) predstavlenie. (A întocmit o ~ despre ...) 8. condiţie, poziţie, stare, (înv. şi pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ socială.) 9. v. rang. 10. loc, poziţie. (Ocupă o ~ onorabilă în societate.) 11. poziţie, (înv.) pusăciune. (O ~ de indiviat.) 12. rost, stare. (Avea acum şi el o ~.) 13. v. avere.
(Dicţionar de sinonime)
SITUÁŢIE s. v. amplasament, aşezare, loc, poziţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SITUÁŢI//E ~i f. 1) Ansamblu de împrejurări în care se află o persoană, o colectivitate, un popor sau o ţară la un moment dat; stare de fapt. ~ economică. ~ familială. ♢ A te pune în ~a cuiva a căuta să înţelegi comportarea cuiva, închipuindu-te în locul lui. A fi la înălţimea ~ei a corespunde pe deplin unei sarcini încredinţate; a fi la nivel. Ieşire din ~ modalitate de a ieşi dintr-o încurcătură; soluţie. ~a obligă poziţia ocupată implică responsabilitate. 2) Poziţie socială sau materială. ♢ Om cu ~ om aranjat. A-i face cuiva o ~ a ajuta pe cineva să avanseze. 3) Totalitate de bunuri materiale pe care le posedă o persoană sau o colectivitate; avere. 4) Dispoziţie spirituală; stare sufletească. 5) Document prin care se prezintă o stare de lucruri; scurtă dare de seamă. [G.-D. situaţiei; Sil. -tu-a-ţi-e] /<lat. situato, ~onis, fr. situation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române moderne)
SITUÁŢIE s.f. 1. Stare, poziţie, aşezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o ţară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic şi social. ♦ A fi la înălţimea situaţiei = a corespunde pe deplin unei sarcini încredinţate. ♦ Loc, stare pe care o are cineva în viaţa socială. ♦ Stare a unei persoane în raport cu condiţia sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale. 2 Dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.). 3. Aşezare, poziţie a unei localităţi, a unui teren etc.; situare. [Gen. -iei, var. situaţiune s.f. / cf. fr. situation, it. situazione].
(Dicţionar de neologisme)
SITUÁŢIE s. f. 1. stare, poziţie, aşezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o persoană, o localitate, o ţară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic şi social. o a fi la înălţimea ĩ = a corespunde pe deplin unei sarcini încredinţate. ♢ loc, stare pe care o are cineva în viaţa socială. ♢ stare a unei persoane în raport cu condiţia sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale: avere. o ~ limită = situaţie excepţională, extremă, care impune hotărâri radicale. 2. dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.). (< fr. situation, lat. situatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
călare pe situaţie expr. sigur pe sine. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
situáţie-límită s. f. (sil. -tu-a-ţi-e), art. situáţia-límită (sil. -ţi-a)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
situáţie s. f. (sil. -tu-a-ţi-e), art. situáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. situáţiei; pl. situáţii, art. situáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SITUÁŢIE s. 1. caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, stare, (înv.) încunjurare, peristas, prilejire, stat, împrejurstare, (fig.) context. (În această ~ nu poate acţiona.) 2. v. împrejurare. 3. v. dispoziţie. 4. stare, (înv.) stepenă. (~ înfloritoare.) 5. soartă, stare. (Nu ştie nimic de ~ lor.) 6. etapă, fază, punct, stadiu. (În ce ~ se află lucrările începute?) 7. (concr.) raport, referat, dare de seamă, (prin Transilv.) sămădaş, (înv.) doclad, otnoşenie, tacrir, (rusism înv.) predstavlenie. (A întocmit o ~ despre ...) 8. condiţie, poziţie, stare, (înv. şi pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ socială.) 9. v. rang. 10. loc, poziţie. (Ocupă o ~ onorabilă în societate.) 11. poziţie, (înv.) pusăciune. (O ~ de indiviat.) 12. rost, stare. (Avea acum şi el o ~.) 13. v. avere.
(Dicţionar de sinonime)
SITUÁŢIE s. v. amplasament, aşezare, loc, poziţie.
(Dicţionar de sinonime)