PICÁ1, pic, vb. I. 1. Intranz. (Înv. şi pop.) A cădea de la o oarecare înălţime. ♢ Expr. (Fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele) = a) a veni pe neaşteptate; b) a fi dezorientat, a nu şti ce să facă. A pica cerul pe cineva = a) a se simţi foarte ruşinat; b) a rămâne uimit, a fi surprins de ceva. ♦ A se desprinde, a se desface dintr-un tot, dintr-un ansamblu (căzând jos, pierzându-se etc.). ♦ (Fam.; despre îmbrăcăminte) A nu se mai ţine (pe corp) (din cauza dimensiunilor exagerate); p. ext. a fi numai zdrenţe. ♦ (Despre fiinţe) A-şi pierde poziţia verticală (căzând la pământ); a se prăbuşi, a se răsturna, a se prăvăli. ♢ Expr. A pica de somn (sau de oboseală) = a fi foarte obosit. A pica în genunchi (înaintea cuiva) = a cădea în genunchi (pentru a ruga, a implora, a solicita etc.). Frumos (sau frumuşel) de pică = foarte frumos, neînchipuit de frumos. ♦ (Despre clădiri) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. ♦ Fig. A muri (în luptă). ♦ Fig. (Fam.) A nu reuşi la un examen, la un concurs etc. ♢ Tranz. Profesorul l-a picat la examen. 2. Tranz. (Înv. şi pop.) A face să cadă în picături (un lichid, o materie topită). ♢ Expr. Să-l (sau să mă, să ne etc.) pici cu ceară (sau cu lumânarea) = orice ai face, pentru nimic în lume, cu nici un preţ, nicidecum. ♦ Intranz. A cădea în picături; spec. (impers.) (sens curent) a ploua uşor, cu stropi rări. ♦ Refl., intranz., şi tranz. A (se) păta, a (se) murdări cu ceva. 3. Intranz. (Fam.) A intra în posesiunea unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câştiga ceva (în mod ocazional sau ilicit). ♢ Expr. A pica în mâna (sau în palma, în mâinile) cuiva = a ajunge în puterea, la discreţia cuiva. 4. Intranz. (Fam.) A sosi pe neaşteptate; a se ivi, a apărea. 5. Intranz. (Înv. şi pop.) A cădea în..., a da în..., a fi cuprins de... ♦ (Pop.; despre zile, evenimente etc.) A se nimeri la o anumită dată; a cădea, a fi. 6. Tranz. (Pop.) A lovi, a atinge pe cineva (ţintindu-l cu ceva). – Din pic1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PICÁ2, pers. 3 pichează, vb. I. Intranz. (Despre avioane) A coborî în picaj. – Din fr. piquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PICÁ1 pic 1. intranz. 1) A se mişca de sus în jos sub acţiunea forţei de gravitaţie; a cădea. ♢ A fi picat (sau căzut) din cer (sau din lună, din pod) a) a rămâne uimit, auzind lucruri foarte cunoscute; b) a fi dezorientat, buimăcit; c) a veni pe neaşteptate. 2) A-şi pierde poziţia verticală (răsturnându-se); a înceta de a mai sta drept; a se prăvăli; a cădea; a se răsturna. ♢ ~ la examen a nu reuşi la examen. ~ de somn a simţi o dorinţă irezistibilă de a dormi. ~ de oboseală a fi foarte obosit. ~ în genunchi a se ruga cu umilinţă. 3) (despre zăpadă, grindină, ploaie, brumă sau rouă) A se aşterne la suprafaţa pământului; a cădea. 4) (despre lichide) A curge în picături; a picura. 5) A ajunge pe neaşteptate (într-un loc sau într-o situaţie); a nimeri; a cădea; a se pomeni; a se trezi. ♢ ~ în mâna (sau mâinile) cuiva a ajunge la discreţia cuiva. 6) (construit cu dativul persoanei) A dobândi întâmplător; a cădea. 7) (despre sărbători, întâmplări, evenimente etc.) A coincide cu o anumită zi sau dată din calendar; a cădea. 2. tranz. 1) (lichide) A face să curgă în picături; a picura. 2) (medicamente lichide) A introduce picătură cu picătură; a administra printr-o instilaţie; a picura; a instila. /Din pic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PICÁ2 picheáză intranz. (despre avioane sau piloţi) A efectua un picaj. /<fr. piquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PICÁ vb. I. intr. (Av.) A face un picaj. [P.i. pic, pichez. / < fr. piquer].
(Dicţionar de neologisme)
PÍCA s.f. (Med.) Pervertire a poftei de mâncare. [< fr. pica, cf. lat. pica – coţofană].
(Dicţionar de neologisme)
PICÁ1 vb. intr. (despre avioane) a face un picaj. (< fr. piquer)
(Marele dicţionar de neologisme)
PÍCA2 s. f. (med.) pervertire a gustului, constând în a prefera substanţele necomestibile (cărbune, pământ, argilă etc.). (< fr. pica)
(Marele dicţionar de neologisme)
a aştepta să-i pice mură-n gură expr. (pop.) a nu acţiona pentru atingerea unui scop; a rămânne impasibil într-o situaţie în care s-ar impune o acţiune imediată (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
picá (a cădea) vb., ind. prez. 1 sg. pic, 3 sg. şi pl. pícă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
picá (a coborî în picaj) vb., ind. prez. 3 sg. picheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
picá, pic, vb. I 1. (înv. şi pop.; despre lichide) a picura. 2. (pop.; despre materii vâscoase) a se scurge, a se prelinge. 3. (reg.; despre rouă, brumă etc.) a se lăsa, a se aşterne, a se aşeza, a cădea. 4. (pop.; impers.) plouă uşor, picură, picurează, stropeşte, udă. 5. (înv. şi pop.; despre obiecte şi fiinţe) a cădea de la o oarecare înălţime. 6. (înv. şi pop.; despre părţile unui obiect) a se desprinde, a se desface, a se detaşa din ansamblu. 7. (reg.; despre braţe, picioare) a se scrânti. 8. (reg.; despre îmbrăcăminte) a fi numai zdrenţe, a nu se mai ţine pe corp; a curge. 9. (pop. şi fam.) a cădea la pământ, a-şi pierde poziţia verticală, a se prăbuşi, a se răsturna (la pământ); (despre construcţii) a se nărui, a se dărâma, a se prăbuşi. 10. (reg.; despre plante) a se apleca spre pământ, a se îndoi într-o parte, a se culca. 11. (fig.; înv. şi pop.) a muri. 12. (pop. şi fam.) a nu reuşi la un examen, la un concurs. 13. (înv. şi pop.) a (se) păta, a (se) murdări cu ceva. 14. (pop. şi fam.) a intra în posesia unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câştiga ceva (ocazional sau ilicit). 15. (pop. şi fam.) a veni, a sosi (pe neaşteptate, din întâmplare) într-un loc; a se ivi, a apărea. 16. (pop.; despre zile, evenimente, ocazii festive, sărbători) a se nimeri la o anumită dată, într-o anumită perioadă; a cădea, a fi; a veni. 17. (înv. şi pop.) a ajunge într-o anumită situaţie, stare, împrejurare; a fi cuprins de ..., a cădea în ..., a da în ... 18. (pop.) a lovi, a atinge (ţintind).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PICÁ vb. 1. v. cădea. 2. v. prăbuşi. 3. a cădea, a se prăbuşi, a se prăvăli, a se răsturna, (rar) a se poticni. (A ~ grămadă.) 4. a cădea, a eşua. (A ~ la examen.) 5. v. picura. 6. a se aşeza, a se aşterne, a cădea, a se depune, a se lăsa. (A ~ bruma peste câmpii.) 7. v. curge. 8. v. apărea. 9. v. sosi.
(Dicţionar de sinonime)
PICÁ vb. v. deceda, deplasa, dezarticula, disloca, dispărea, duce, luxa, muri, pieri, prăpădi, prelinge, răposa, scrânti, scurge, sfârşi, stinge, suci, sucomba.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A pica ≠ a ridica
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PICÁ2, pers. 3 pichează, vb. I. Intranz. (Despre avioane) A coborî în picaj. – Din fr. piquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PICÁ2 picheáză intranz. (despre avioane sau piloţi) A efectua un picaj. /<fr. piquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PICÁ vb. I. intr. (Av.) A face un picaj. [P.i. pic, pichez. / < fr. piquer].
(Dicţionar de neologisme)
PÍCA s.f. (Med.) Pervertire a poftei de mâncare. [< fr. pica, cf. lat. pica – coţofană].
(Dicţionar de neologisme)
PICÁ1 vb. intr. (despre avioane) a face un picaj. (< fr. piquer)
(Marele dicţionar de neologisme)
PÍCA2 s. f. (med.) pervertire a gustului, constând în a prefera substanţele necomestibile (cărbune, pământ, argilă etc.). (< fr. pica)
(Marele dicţionar de neologisme)
a aştepta să-i pice mură-n gură expr. (pop.) a nu acţiona pentru atingerea unui scop; a rămânne impasibil într-o situaţie în care s-ar impune o acţiune imediată (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
picá (a cădea) vb., ind. prez. 1 sg. pic, 3 sg. şi pl. pícă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
picá (a coborî în picaj) vb., ind. prez. 3 sg. picheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
picá, pic, vb. I 1. (înv. şi pop.; despre lichide) a picura. 2. (pop.; despre materii vâscoase) a se scurge, a se prelinge. 3. (reg.; despre rouă, brumă etc.) a se lăsa, a se aşterne, a se aşeza, a cădea. 4. (pop.; impers.) plouă uşor, picură, picurează, stropeşte, udă. 5. (înv. şi pop.; despre obiecte şi fiinţe) a cădea de la o oarecare înălţime. 6. (înv. şi pop.; despre părţile unui obiect) a se desprinde, a se desface, a se detaşa din ansamblu. 7. (reg.; despre braţe, picioare) a se scrânti. 8. (reg.; despre îmbrăcăminte) a fi numai zdrenţe, a nu se mai ţine pe corp; a curge. 9. (pop. şi fam.) a cădea la pământ, a-şi pierde poziţia verticală, a se prăbuşi, a se răsturna (la pământ); (despre construcţii) a se nărui, a se dărâma, a se prăbuşi. 10. (reg.; despre plante) a se apleca spre pământ, a se îndoi într-o parte, a se culca. 11. (fig.; înv. şi pop.) a muri. 12. (pop. şi fam.) a nu reuşi la un examen, la un concurs. 13. (înv. şi pop.) a (se) păta, a (se) murdări cu ceva. 14. (pop. şi fam.) a intra în posesia unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câştiga ceva (ocazional sau ilicit). 15. (pop. şi fam.) a veni, a sosi (pe neaşteptate, din întâmplare) într-un loc; a se ivi, a apărea. 16. (pop.; despre zile, evenimente, ocazii festive, sărbători) a se nimeri la o anumită dată, într-o anumită perioadă; a cădea, a fi; a veni. 17. (înv. şi pop.) a ajunge într-o anumită situaţie, stare, împrejurare; a fi cuprins de ..., a cădea în ..., a da în ... 18. (pop.) a lovi, a atinge (ţintind).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PICÁ vb. 1. v. cădea. 2. v. prăbuşi. 3. a cădea, a se prăbuşi, a se prăvăli, a se răsturna, (rar) a se poticni. (A ~ grămadă.) 4. a cădea, a eşua. (A ~ la examen.) 5. v. picura. 6. a se aşeza, a se aşterne, a cădea, a se depune, a se lăsa. (A ~ bruma peste câmpii.) 7. v. curge. 8. v. apărea. 9. v. sosi.
(Dicţionar de sinonime)
PICÁ vb. v. deceda, deplasa, dezarticula, disloca, dispărea, duce, luxa, muri, pieri, prăpădi, prelinge, răposa, scrânti, scurge, sfârşi, stinge, suci, sucomba.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A pica ≠ a ridica
(Dicţionar de antonime)